Utilizarea dioxidului de titan în farmacologie

„Puritate” farmacologică - Întreprinderile farmacologice sunt deseori denumite industrii „pur chimice”: majoritatea materiilor prime utilizate sunt produse de sinteză chimică cu un grad ridicat de puritate, adică cu un conținut minim de impurități străine.

În plus, aproape toate produsele farmacologice sunt permise pentru utilizare după numeroase studii și aprobări, ceea ce ne permite din nou să vorbim despre puritatea producției. Desigur, vorbim despre puritate condiționată și nu despre puritate absolută: acolo unde este necesar, oportun și sigur, farmaciștii folosesc substanțe și componente suplimentare, care includ dioxidul de titan considerat în această publicație (formula chimică TiO2).

De ce farmaciștii au nevoie de dioxid de titan?

Dioxidul de titan poate fi găsit în formula diferitelor medicamente. Scopul acestei substanțe este de a oferi preparatului alb, pentru a-l face mai prezentabil din punctul de vedere al consumatorului. Cel mai adesea, dioxidul de titan este utilizat în producția de produse sub formă de tablete, inclusiv microelemente și complexe de vitamine. Dioxidul de titan este, de asemenea, adăugat la diverse creme, pulberi, supozitoare, paste și alți agenți farmacologici albi.

E171 Dioxid de titan

În producția farmaceutică, se utilizează dioxid de titan sub formă de pulbere fin dispersată. De regulă, această substanță este injectată în cantități neglijabile care nu afectează structura și consistența preparatelor. Știința oficială a stabilit că TiO2 este bio-inert, adică această componentă este neutră în raport cu corpul uman atunci când este administrată oral și când este aplicată pe piele. Singura excepție este inhalarea: atunci când inhală cantități mari de particule, dioxidul de titan poate irita membranele mucoase ale căilor respiratorii și poate provoca tuse. Din nou, acest efect nu este cauzat de substanța chimică, ci de proprietățile fizice ale TiO2.

Colorant TiO2

Scandalul dioxidului de titan

La începutul acestui secol, o persoană întreprinzătoare din Rusia a fondat o producție farmacologică și a lansat producția unei creme, a cărei componentă principală este dioxidul de titan. Din motive de corectitudine, trebuie remarcat faptul că persoana menționată anterior a avut cunoștințe medicale extinse și chiar a primit titluri științifice. Noua industrializată a afirmat că crema pe care o produce are un efect transcutanat, adică este capabilă să livreze substanțe biologic active prin piele și mucoase către țesuturile deteriorate și că acest efect este cauzat tocmai de titan.

Compoziția descrisă a fost poziționată pentru consumator ca una terapeutică, aproape ca un panaceu pentru persoanele cu boli articulare și fracturi osoase, dar crema pe bază de titan a fost oficial certificată ca cosmetică, nu ca remediu. Această contradicție a provocat o rezonanță furtunoasă și un scandal în jurul „cremei de titan”: producătorul a fost obligat să elimine diferențele, în urma cărora produsul a rămas în categoria produselor cosmetice.

Titan alb E171

Motivele rămân neclare: fie persoana antreprenorială nu a dorit să investească în cercetare și aprobare, fie nu a avut suficiente fonduri pentru a găsi dovezi ale efectului transcutanat al „cremei de titan”, sau au existat și alte motive și circumstanțe. Cu toate acestea, faptul de inofensivitate a rămas un fapt, iar „crema miracolă” care conține dioxid de titan continuă să fie produsă astăzi, dar poziționând-o acum exclusiv ca produs cosmetic pentru aplicare pe piele.

Viitorul incert al dioxidului de titan în produsele farmaceutice

Oamenii de știință de astăzi au la dispoziție noi instrumente și metodologii pentru a arunca o privire nouă asupra dioxidului de titan. În presa medico-farmacologică specializată, există date despre noi studii care fac să se gândească la oportunitatea utilizării TiO2 în producția farmacologică și la riscurile asociate cu utilizarea dioxidului de titan. Poate că în curând vor exista informații noi bazate nu pe presupuneri și presupuneri, ci pe cercetări medicale serioase. Poate că dioxidul de titan va fi interzis în viitorul apropiat. Este, de asemenea, posibil ca efectul pozitiv al TiO2 asupra proceselor transcutanate sau a altor procese metabolice să fie dovedit, în urma căruia producția farmacologică va fi îmbogățită cu o nouă familie de agenți. Pe scurt, nu există date obiective pentru o interdicție până în prezent și, prin urmare, cererea de dioxid de titan crește constant proporțional cu volumul de produse farmaceutice.